Dor de duca!

Cat e de rau sa fii fortat sa ramai in casa cu obiectul muncii in fata (calculatorul), sa te sune prietenii sa te intrebe de sanatate si cum mai merge treaba cu lucrarea....ei tocmai venind fie de la sala de catarat, fie dintr-o iesire placuta. "Lasa ca mai e putin..si apoi ai sa iesi tu". Numai ca "putinul" asta trece asa de greu cand nu-ti place ce faci.

Am ajuns sa ma hranesc cu informatii de pe blog-urile celor care calatoresc, stau si ma holbez la cateva poze cu semetii munti salivand in fata ecranului. Si acum ma gandesc ca e frig afara, ca poate nu as avea ocazii sa ies chiar in perioada asta undeva in afara Iasului...si ca totul e amplificat de faptul ca TREBUIE sa stau si sa termin ce am inceput. E doar in mintea mea nevoia asta acuta de a evada. Ca asa e omul, cand i se zice ca nu poate manca marul...dupa ce fruct tanjeste mai mult?Exact.

Ma consolez cu ideea ca, dupa ce se va termina totul, am deja doua locatii stabilite unde ma voi destinde. O zi la Bacau sa vad cum e pisicina(am auzit ca au bazin olimpic) si un weekend la Busteni la un seminar impreuna cu cercetasii. Dar lista e deschisa...

Nu incepeti ziua de luni cu chitante!

In ultima vreme am tot facut glumite in cercurile de prieteni cum ca eu sunt "oaia neagra" a grupului. Recunosc ca mai fac faze din cand in cand, uneori sunt caustica si intep oamenii gratuit:D. Dar de la gluma la adevar e un pas. In familia mea se pare ca am ajuns mai mult sau mai putin "oaia neagra"(si nu pentru ca sunt Berbec sau bruneta).Motivul e programul atat de diferit pe care il am eu fata de restul membrilor familiei mele. La ei stingerea e la 10-10.30, la mine pe la 3. Evident oamenii care se culca devreme se trezesc devreme. Si undeva pe la ora 7 incep zgomotele, foitul usii, masina de spalat..si orice altceva posibil prin casa. Eu insa mai am pana acumulez alea 8 ore amarate de somn pe care ni le recomanda medicul. Dar pentru ca-s mica si singura nu am castig de cauza cand cer putina liniste. Degeaba imi pun plapuma in cap in speranta ca poate poate mai prind o ora de somn....mai ales lunea!!!

Ca de fiecare data, m-am resemnat si azi, cand am fost trezita inainte de a-mi suna alarma. Si cum sa nu te trezesti cand ti se pune o lista in fata cu chestiile administrative pe care trebuie sa le rezolvi: plata intretinerii, luminii, cablului, internetului, fugi la doctor sa iei trimitere la statiune pentru bunica, du-te pana in Copou sa mai faci nu stiu ce...Ah, ce viata activa am! Ma invidiaza cineva?

Dar ca sa avem si cireasa de pe tort, oricat de gros m-am imbracat tot am zgribulit si plans de frig...mai ales dupa jumatate de ora de stat in statie asteptand un autobuz. Intre timp mi se facuse pofta si de un covrig cald, dar la ce coada era...mai bine stateam cu pofta in cui decat cu picioarele inghetate. Riscam sa mai pierd si autobuzul...

Undeva pe la 2 termin de rezolvat ce era pe lista. Ultimul punct mai era netul. Ajunsa acolo sunt informata pe un ton dur: "Am fost preluati de RDS/RCS. Daca vreti sa mai aveti internet trebuie sa semnati un nou contract. Colega va va lamuri"....Domsoara, eu vreau acasa nu sa stau sa semnez contracte pe vremea asta! Dar birocratia si gerul fac o echipa asa de buna!!!

Ajung acasa. Nu m-am mai bucurat de mult cu atata tarie cand am intrat in casa:D. Deja ma imaginam in plapuma ghemuita, dar ma linisteste mama repede: "Ai luat paine?":|....mda.

Si pentru ca e luni...

Mamas & Papas-Monday,monday

Licenta si multa multa ciocolata!

"Dear diary":P....sau mai pe romaneste draga blogule, nu te-am mai vizitat de ceva vreme...uitand complet de existenta ta pana acum cateva zile cand am incercat sa las un comment la o postare care mi-a placut pe blogul unei bune prietene(Laura) si mi se cerea sa ma identific cu ceva(OpenId, AIM)...si atunci s-a aprins beculetul!Stai ca am si eu parca un inceput de blog. Asadar iata-ma revenita la tine la inceputul lui 2010 si culmea pe 23 a lunii. Zic culmea pentru ca numarul 23 are semnificatii deosebite pentru mine.

Reluand firul narativ de unde l-am intrerupt atat de brusc....voi vorbi despre ce fac eu momentan: incerc sa ma deconectez de la rutina in care m-am scufundat:D. Pe 15 februarie sunt programata sa imi sustin lucrarea de licenta. De undeva din noiembrie tot trag sa o termin incercand sa impac in paralel si serviciul, cercetasia si cataratul. Cumva am reusit pana in ianuarie cand, vazand stadiul la care eram am cam renuntat la tot ce nu tinea de facultate: mi-am luat concediu de la part-time-ul pe care il aveam...am intrerupt antrenamentele la catarat si mai nou activitatea la cerce. Dar si cand voi scapa!!!!!

Ce ma bucura e ca nu m-am declarat de tot moarta si ca am avut pe anul acesta doua ocazii de a iesi. Prima a fost in Ceahlau pe 2-4 ianuarie, unde mi-am incarcat energia cu peisajele superbe si oamenii de gasca cu care am fost. Iar a doua la Baile Felix, in cadrul unui ToT(mai multe detalii aici) organizat de cercetasi, unde evident iar mi-am incarcat bateria prin cantitatea de informatii noi si interesante, noptile cu cantece si chitara si de la sine inteles, oamenii de gasca=cercetasii.

Acum insa, cam de o saptamana exist pentru restul lumii doar pe msgr sau FB(long live social networks) . Si ma tot lupt ca sa termin mai repede...si ma tot intreb de ce mi-am ales asa ceva pentru licenta...si iar ma apuc de treaba. Partea buna e ca mi-am gasit un viciu dulce rau de tot: CIOCOLATA. Am ajuns sa mananc o ciocolata pe zi lejer si chiar ma simt mai energica si binedispusa!Da!Iubesc ciocolata(as zice si care e preferata mea dar ne abtinem de la reclame gratuite:P) si momentan e cea mai buna prietena a mea!....Ati ghicit ce mananc chiar acum in timp ce scriu.

Mi-am gasit un mod de a-mi face zilele mai usoare pana la dead-line...ma intreb acum, ce alte vicii as mai putea gasi? In eventualitatea ca ma voi plictisi de ciocolata.Daca este posibil asa ceva......

La final de post am pus melodia pe care am ascultat-o azi de cele mai multe ori

Alan Parson's Project - Ammonia Avenu