Cat de greu poate fi?

Chiar asa...cat de greu poate fi sa postez de macar 3 ori pe saptamana pe blog? Se implineste acusi o luna de la primul meu post timp in care nu am scris nimic nou si interesant. Si mi-am stors putin mintea sa vina idei de ceva inteligent, ceva ce mi-ar placea poate sa citesc pe blog la altii...dar nimic,dom'le.Doar tentative esuate.

Si chiar am inceput sa ma justific in fata mea: ca am fost plecata vreo 2 saptamani din oras, cand am venit se adunasera toate treburile buluc si erau in ierarhia prioritatilor undeva la "must do imediately!", apoi am inceput sa lucrez si multe alte scuze. Da! Se pare ca e putin altfel decat mi-am imaginat ca ma voi descurca in a scrie pe blog. Nu ca ar trebui sa scriu filozofii de neinteles, dar orice postare ar trebui facuta asa cu un scop, sa transmita ceva...cel putin asta mi-am propus de la blogul meu.

Ma motivez totusi ca nu am apucat luna incheiata inainte de a posta ceva(nu chiar ce speram, dar nah..) si ca poate treptat pe viitor va veni de la sine inspiratia si mi se va da mana la scris. Bine si in functie de timpul disponibil.

Stay hungry!Stay foolish!

S-ar crede ca in momentul in care esti la o rascruce de drumuri, total debusolat si ai nevoie de o indrumare, un hint, un semn ceva care sa-ti dea acel sut in fund, niste citate celebre sau vorbe de duh aruncate acolo de oameni de succes nu sunt chiar cel mai bun mod de a lumina situatia. Am crezut si eu asta...aruncam cu nosalanta expresia "Usor de zis, greu de facut" ori de cate ori trecea pe langa urechea mea o expresie care probabil trebuia sa ma insufleteasca pe loc si sa ma motiveze(poate pentru urmatoarele 5 minute...efect temporar). Se pare insa ca scepticismul meu a fost atins de ceva...si mi-a facut sa-mi schimb parerea, undeva la cateva grade.

La sfarsitul unui training la care am luat parte ni s-a pus un filmulet de 15 min de pe youtube. Un speech tinut in fata absolventilor de la Univeristatea Standford din 2005 de catre Steve Jobs. Nu il voi detalia sau comenta prea mult. Il puteti urmari aici . Ce am de spus ca intr-adevar mi-a trecut de ureche iar impulsul motivational a avut ecouri mult peste 5 minute.

Fiind proaspat absolventa, ma regasesc ca fiecare la un nou inceput de drum, cu viziuni si sperante pe post de carti de vizita intr-un buzunar si cu un sandwich de nesiguranta si dezorientare intr-o mana. Pe asta trebuie sa-l mananc vreau nu vreau, dar dupa ce am inteles mesajul trimis de Steve Jobs cred ca il voi digera mai acceptabil. Si dupa ce termin cu el voi scoate si cartile mele de vizita.

Si pentru ca tot ziceam ca e un nou drum....marchez inceputul cu acest blog. Nu stiu daca mai voi axa sau nu in postari pe ceva specializat. Vedem cum decurg lucrurile...